De-a-ndoaselea

Autor: Ion Busuioc

Lumea care e sucită,
Eu cred că ar fi moral,
Astfel să fie privită,
Ca să se vadă normal!

1461895_595649817149604_104878710_n

Fotografia aparține Diandrei Mircea

Reclame

Scriitorului Iulian Moreanu

Scriitorului Iulian Moreanu (alias prof. Gh. Ciocodeică), după ce i-am citit cartea „Cerbul însetat”

Autor: Ion Busuioc

Cerbul însetat (2)

Cerbul însetat (1)

 Despre „Cerbul însetat”

Citind „Cerbul însetat”,
La sfârșit m-am întrebat:
Nu putea să stea pe mal,
În tablou, alt animal ?

Poate așa, nea Culiță,
Mai ieșea și-el pe uliță,
Nu mai stătea pironit
La tablou, înmărmurit.

Eu felicit autorul,
„Cerbul…” său e un tezaur…
Dar, mă-ntreb eu, cititorul:
Dac-ar fi fost cerbul…TAUR ??!!
(Și-aș mai continua: BALAUR
Sau, poate, un…DINOZAUR??!!).

Despre „Mierla și glonțul”

Superbă „Mierla și glonțul”,
Dar eu am să fac pe hoțul
Și-am să vă întreb de Croco:
De ce CROCO și nu…CIOCO ??

 Referitor la „A.M.R. (poză de familie)”

Aș negocia ca-n piață,
De-aș vorbi cu Dumnezeu,
Să n-am A.M.R. în viață,
Că vreau să trăiesc mereu!!!

Apropo de „Acvariu” (de fapt, un ospiciu)

Vai de mine, ce loc straniu!
Zic acum, Doamne-ferește!
Să n-ajung vreodată pește
Într-un astfel de acvariu!

Despre „Apel amânat” (Apel la singurătate)

Dragă domnu Iulian,
Eu, în fiecare an,
Am apeluri amânate
Și minute reportate!
Însă-n fiecare noapte
Fac apel după apel,
Apel la singurătate
Și cu nimeni n-o înșel!

Despre „Change your mind”

„Change your mind” eu am citit,
Dar am rămas derutat!…
Acum, mintea să mi-o schimb
Sau s-o dau la reparat ?

Cu mare drag și prețuire, Bussu (cu doi de „s”…să nu fiu confundat cu tizul de la Pro Tv!)

Domnului Iulian Moreanu (după ce am citit cartea „Cerbul însetat”)

Fără ca să fiu sarcastic
Și nici strofa nu-i bombastică:
Dacă proza e fantastică,
Autorul e…FANTASTIC!

Bate un bici pe strada mea!

Autor: Ion Busuioc

Bate un bici pe strada mea,
De parcă zici că a venit Crăciunul!
Bate un bici pe strada mea,
Din fericire-i numai unul!

Bate un bici pe strada mea,
De parcă zici că-i Anul Nou!
Bate un bici pe strada mea,
Puternic bate…are și ecou!

Bate un bici pe strada mea,
Nu este bombă, e un simplu bici!
Bate un bici pe strada mea,
De parcă zici… de parcă zici…

La puțin timp după ce am postat această poezie pe Facebook, un coleg mai hâtru m-a întrebat ironic: „Bacovia, tu ești mă?…Era biciul de plumb sau…?”
Răspunsul meu a fost următorul (asta și pentru că era imediat după meciul de fotbal Grecia-România 3-1):

„Bacovia n-o să fiu în veci!…
Și n-aș fi comentat nimic pe-aici,
Dar, după ce-am văzut eu acest meci,
Chiar am nevoie de un…bici!

Un bici pentru ai noștri fotbaliști,
Că ei au fost bacovieni și așa triști!
(Și plumb…pentru picioarele la greci,
Că mai avem cu ei un meci!)”

Am fost, sunt și voi fi un om echilibrat

Autor: Ion Busuioc

Motto: „Când ești mort, nu știi că ești mort! E greu doar pentru ceilalți! La fel și când ești prost!” Phillippe Geluck

Nu am fost un om perfect
Dar, echilibrat am fost!
Pe cât am fost de deștept,
Tot atât am fost de prost!

Nici acum nu sunt perfect,
Doar echilibrat, atât!
Și astăzi eu sunt deștept,
Dar și prost tot cam pe-atât!

Nu voi fi un om perfect
Dar, echilibrat voi fi!
Pân la moarte sunt deștept,
Dar și prost pân-oi muri!

E tare fain…

Autor: Ion Busuioc

E tare fain când cineva zâmbește,
Un zâmbet cald i-oricând binevenit,
Căci a zâmbi-i specific omenește,
E tare fain și cel ce a zâmbit!

E tare fain când cineva te cheamă,
Pe nume de alint sau prescurtat,
E ca și când te strigă a ta mamă,
E tare fain și cel ce te-a strigat!

E tare fain când cineva te face
Să te simți bine când ești supărat,
E ca războiul transformat în pace,
E tare fain și cel ce te-a-mbunat!

E tare fain când cineva te-ascultă,
Chiar dacă doar prostii ai debitat,
Și sufletul pe loc îți tot exultă,
E tare fain și cel ce-a ascultat!

E tare fain când totul este fain,
Este ca și atunci când ești în vis,
Un vis frumos real sau pus online,
E tare fain că-n versuri eu v-am scris!

O frumusețe…de toamnă

Autor: Ion Busuioc

Toamna, ce-o știam urâtă
Și, mai mereu, mohorâtă,
Nici de-a naibii nu se lasă
Și ne-arată că-i…frumoasă !!!

Chiar de e un pic mai dură
Și ne trage-n bătătură
Câte-o brumă argintie,
Tot frumoasă-mi pare mie!

Când o pădure privești,
Parcă ai fi în povești!
Veșmintele ei cafenii
Toamna le-a făcut, să știi!

Ea, indiferent de vreme,
Ne-ncântă cu crizanteme,
Cu brândușe, tufănele…
C-așa îi plac toamnei mele!

E și mândră uneori
Și se-așează între flori;
Printre ele capu-și lasă,
Uite, toamna e frumoasă!

1380038_431273010312526_929785283_n

Sursa foto: Răvo Photography/Andreea Răvoianu
În imagine, în rolul toamnei: Ruxandra Anamaria Rădulescu

P.S.: Despre acest anotimp
Aș mai scrie eu un timp,
Dar nu știu dacă-i priește
Și-o să plângă…mocănește !!!