„Promisiune”

Un pârâiaș curge lin,
Ieșind din pădurea deasă,
Și, c-un zgomot cristalin,
Se îndreaptă către casă.

Salutând ultimii fagi
Și alți vreo câțiva copaci,
Pătrunde în locuri dragi,
Într-un câmp întins cu maci.

Macii roșii sunt cu toții
Adunați în număr mare…
Și acuma de emoții
S-au înroșit și mai tare!

„Uite, pârâiașul trece!
Să-l primim cum se cuvine…
Nu cumva să ne înece,
Altădată când mai vine.”

„Vă mulțumesc, dragii mei!”
Zise pârâiașu-albastru,
„Cât veți fi voi tinerei,
N-am să produc vr-un dezastru!”

Dar acum mă trec fiorii
Pentru tot ce v-am descris,
Că pe cer erau și norii
Și-au auzit ce s-a zis!

Versuri: Ion Busuioc
Desen: Cristian Stanciu

Pârâiașul și macii

Reclame

Crinii din grădina mea

Autor: Ion Busuioc

Într-o margine-a grădinii,
Tocmai înflorit-au crinii;
Albii vestitori ai verii,
Cei ce dau parfumul serii.

Îi iubesc și îi ador
Pentru frumusețea lor
Și că mă anunță iar,
Că-i sfârșit de…an școlar!

002 003 004 005 006 007 008 009 010 011 014