Ciao, Italia!

Italia (lecție în versuri!)
de prof. Ion Busuioc

Italia este un stat,
Care este așezat
În Europa, să știți,
Dar, în sud o să-l găsiți.

Dac-o să priviți pe hartă,
Conturul său ne arată,
Că are-o formă ciudată,
De cizmă cu toc, înaltă!

Are ca vecină marea
Ce-i spune Mediterana…
Mai precis, o mărginesc
Trei mări…și le denumesc:
Adriatică la est,
Tireniană la vest,
Iar la sud, o mare tonică,
Numele ei este…Ionică!
(Nu puneți accent pe „i”,
Ci pe „o”, măi dragi copii!
Să n-o numim eronat!
N-are nume de…băiat!!!
Numele mării provine
Din istorie, se pare,
De la vechi ionieni,
Care-au navigat pe mare.)

Astăzi sunt, și cinste vremii,
Vecini cu italienii:
Francezii, elvețienii,
Austriecii, slovenii.

În Italia sunt prezente,
Două țări independente,
Foarte mici ca suprafață,
Dar cu mare importanță:
Unul este Vatican,
Care e Statul Papal,
Altul, stat fără pereche,
San Marino se numește,
Republica cea mai veche,
Și cu asta se mândrește!
Ambele sunt țări-enclavă
Și, să vă explic în grabă:
Teritoriul lor de stat
E cu totul…în alt stat!!!
(Deci, un stat e-nconjurat
De hotarul altui stat!).
Italia este o țară,
Mai ales peninsulară.
Peninsula se numește…
Da, Italică…firește!
(Dar ea mai are un nume,
Apeninică îi spune…
De la Apenini, ce-s munți…
Nu cunosc aceasta mulți!)
E-o țară peninsulară
Dar, puțin, și insulară:
Are Insula Sicilia,
Are Insula Sardinia…
Și-alte insule mai mici,
Nu le amintim aici.

Reliefu-i variat,
Acesta este format
Din munți, dealuri și câmpii,
Haideți să vedem, copii!
În nord, și de strajă stau,
Munții Alpi, impunători,
4 000 de metri au,
Deci, cu vârfuri între nori.
Apoi, în partea centrală,
Ca o șiră vertebrală,
Munții Apenini sunt „Șeful”
Și domină relieful!
În Italia sunt vulcani,
Ce amenință de ani,
Că transformă lava-n fluviu!!!…
Ei sunt Etna și Vezuviu!
La poalele munților
E zona dealurilor.
Astfel, Alpii au la poale
Multe dealuri și coline,
Care au rocă mai moale,
Dealurile Prealpine.
Și tot la Alpi, la picioare,
E un podiș foarte mare,
Cu un relief mai plan,
Piemontul Italian.
(Piemont, să știți, s-ar traduce,
Ca fiind „picior de munte”).
Și câmpii Italia are,
A Padului – cea mai mare,
Iar în zone marginale,
Foarte aproape de mare,
Sunt și câmpii litorale.

Clima e subtropicală
Sau mediteraneană,
Cu veri calde, secetoase,
Cu ierni blânde și ploioase.

Apele sunt râuri scurte,
Ce coboară de la munte…
Arno, Pad mai cunoscute…
Și Tibru-mbrăcat de gală,
Că trece prin capitală!
Italia și lacuri are,
Unele sunt glaciare…
Trei au nume mai sonore:
Como, Garda și Maggiore.

Vegetația e bogată,
Pe relief etajată.
Jos, sunt maquis-uri țepoase,
Mai sus, păduri de foioase,
Și mai sus, de rășinoase,
Iar în vârf plante ierboase
(Ierburile or să țină
De vegetația alpină).

Populația, în persoane,
E de 60 milioane…
Și e-n creștere ușoară,
Nu pe cale naturală,
Ci datorită migrației,
Care dă spor populației.
Apropo de imigranți,
Care-s cei mai importanți?!
Românii, răspundeți tare,
Că-s în număr foarte mare!

La orașe, ce să zic…
Roma-i capitala țării,
Nu prea e vreunul mic,
Multe sunt la malul mării…
Ca să și scrieți ceva,
Să-nșirăm vreo câteva:
Milano, Torino, Bari,
Napoli și Cagliari.
De vreți să adăugați,
Vă rog, harta consultați!

Italia este bogată,
Economic dezvoltată,
Chiar dacă acum e criză
Și nu mai e chiar în priză!
Nordul e mai dezvoltat,
(Cu centre industriale,
Cu resurse naturale…
Cu terenuri mai fertile
Și cu tradiții textile…)
Sudul mai înapoiat.
(Cu o climă mai uscată,
Populație dispersată,
Relieful mai stâncos,
Vulcanism periculos…).

De Italia putem spune,
Că se remarcă în lume
Prin producția de struguri,
De măsline și de vinuri,
Prin cultivarea de citrice
Și alte plante specifice,
Prin turismul dezvoltat.
(Multe sunt de vizitat:
Orașele principale,
Cu atracții culturale,
Regiunile montane,
Cu atracții naturale,
Dar și cele litorale…
Nu vreau aici ca să-mi scape,
Orașul cu „străzi de ape”,
Ce se numește Veneția).
Și cu asta-mi închei…lecția.

Sper ca data viitoare,
La lecția următoare,
Să mai fiți cu toți în clasă,
Să nu emigrați în masă!

Reclame