„Promisiune”

Un pârâiaș curge lin,
Ieșind din pădurea deasă,
Și, c-un zgomot cristalin,
Se îndreaptă către casă.

Salutând ultimii fagi
Și alți vreo câțiva copaci,
Pătrunde în locuri dragi,
Într-un câmp întins cu maci.

Macii roșii sunt cu toții
Adunați în număr mare…
Și acuma de emoții
S-au înroșit și mai tare!

„Uite, pârâiașul trece!
Să-l primim cum se cuvine…
Nu cumva să ne înece,
Altădată când mai vine.”

„Vă mulțumesc, dragii mei!”
Zise pârâiașu-albastru,
„Cât veți fi voi tinerei,
N-am să produc vr-un dezastru!”

Dar acum mă trec fiorii
Pentru tot ce v-am descris,
Că pe cer erau și norii
Și-au auzit ce s-a zis!

Versuri: Ion Busuioc
Desen: Cristian Stanciu

Pârâiașul și macii

Reclame