Nu-i ok că spun ok!

Autor: Ion Busuioc

De prin anul 2000,
Ba chiar și mai înainte,
În limba noastră, cum știi,
Au pătruns multe cuvinte.

Contextul geopolitic
A făcut de-așa natură,
Încât toți am prins un tic
Și-avem engleză prin gură!

Ne-am americanizat, zău,
În cuvinte și-n idei,
Ăsta nu-i un lucru rău,
Însă nu e nici „ok”.

Acum nu mai zic că-i plin,
Că nu prea mai este „cool”,
Ci zic clar, privind senin,
Că ce este plin e „full”.

Nici la casă când plătesc
Ceea ce am cumpărat,
Nu mă abțin să rostesc:
– Plătesc „cash” tot ce-am luat!

Și în clasă cu elevii,
Două cuvinte din trei,
Le zic, de mă ia și nervii,
În loc de bravo…„ok”!

Însă cu așa tendință,
Dar și ei îi spunem „trend”,
Românei din folosință,
Mâine, o să-i spunem „end”.

Speranța nu moare-aici…
Poate-nvinge spaniola,
Că-i tot aud pe cei mici
Salutându-mă cu…„Ola!”.

Confesiunile unui cățel

Autor: Ion Busuioc

Vă salut! Eu sunt Costel.
Mama m-a născut pe stradă,
M-a ținut cu ea nițel,
Dar n-a vrut să mă mai vadă!
Și m-a lăsat singurel!

M-am văitat, ce m-am văitat,
Poate cineva m-aude,
Eram tare disperat
Și cu lăbuțele ude…
Însetat și-nfometat!

Nu știu cât acolo-am stat…
Cât am plâns lângă o poartă,
Dar cineva s-a-ndurat,
Că eram bătut de soartă,
Și în curte m-a lăsat.

Și mi-a dat să beau lăptic,
Mi-a făcut un mic culcuș,
Mi-a dat de purici un pic…
Iar acum sunt jucăuș,
N-am nevoie de nimic.

Acum, mănânc și cărniță,
Cu Max cel mare mă joc,
Bucuros dau din codiță,
Când mă strigă Busuioc.
(Nu vreau să fac nicio fiță).

Mai am multe de-nvățat,
Nici nu știu cum să vă spun,
De cinci zile-s adoptat,
Dar sunt pe drumul cel bun…
De trei ori am și lătrat!!!

 

Vulcanul

Autor: Ion Busuioc

Vulcanul e, cum știm din geografie,
Un munte care-aruncă-n aer lavă,
Produce pagube o mie
Și-omoară oameni cu a sa otravă.

El nu erupe zilnic, lunar sau an de an,
Mai are perioade când stă în așteptare,
Dar când o face, n-o face chiar în van,
Căci lava sa fertilizează-ogoare.

Eu, însă, cunosc un altfel de vulcan,
Care-și revarsă lava-n erupții liniștite,
Precum vulcanul islandez sau hawaiian,
Căci lava lui conține…versuri potrivite.

Mai rar, erupe exploziv…
Și mai aruncă-n oameni cu…rahat,
O face doar de are vreun motiv
Și doar atunci când este atacat.

Are și perioade lungi când tace
Și pe-al său coș nu mai scoate nimic,
Trăiește cu speranța că energia/inspirația i se va reface
Și-o să mai dea năvală c-un râu de lavă cât de mic.

Vulcanul cu pricina vă lasă-acum cu bine
Și-n versuri calde el vă pupă…
Și sper ca-n viitorul care vine,
Să nu se stingă brusc, ba chiar să mai erupă!!!

P.S.: Sărbători fericite tuturor!
Cu drag, de la autor.

Vulcanul Kelud

În imagine, vulcanul Kelud din Indonezia. Sursa foto: Mediafax

Sunt turist european…

(de Ziua Mondială a Turismului, 27 septembrie 2017).

Autor: Ion Busuioc

Sunt turist european,
Ies din țară an de an,
Am devenit chiar un fan…
Doar când am banul pe ban.

Dar când mă ia nostalgia
Sau m-apucă nebunia
Că nu mi-ajunge simbria,
Fac turism în…România.

Și când vremea e frumoasă,
Dar grijile mă apasă
Că n-am ce pune pe masă,
Fac turism în gând…acasă! 😀

 

20664928_1342593382528780_8270436909368855928_n

În Cehia…la Hotelul „Pramen” (de 3 stele) din Praga. Fotografie din iulie 2017

 

Urme de pași prin zăpadă

Autor: Ion Busuioc

Urme de pași prin zăpadă…
Unde e iarna ca să îi vadă?!
Cărarea e albă, de-omăt este plină…
Unde e gerul care-o să vină?!

Urme de pași prin zăpadă…
Unde e primăvara ca să îi vadă?!
Cărarea e dreaptă, zăpada e fină…
Unde-i căldura care-o să vină?!

Urme de pași prin zăpadă…
Unde e omul ca să îi vadă?!
Cărarea urcă în pantă, o pantă lină…
Unde e ziua care-o să vină?!

12650889_524428647734530_6355882906837474820_n

Foto: Larisa Radu

Iubesc așa…Iubesc…Iubesc…

Autor: Ion Busuioc

Iubesc bogatul și săracul,
Și-am să-i iubesc egal mereu,
Iubesc pe Dumnezeu, dar și pe Dracul,
Iubesc așa…c-așa sunt eu!

Iubesc prietenul, dar și dușmanul,
Și să muncesc, dar și să lenevesc,
Iubesc și sărăcia, iubesc însă și banul,
Iubesc așa…că-mi place să iubesc!

Iubesc viețuitoarele, pe toate,
Dar și pe mine mă iubesc,
Deci, iubesc viața mai presus de toate,
Iubesc așa…că-mi place să trăiesc!

Iubesc să fiu inteligent, dar și să mă prostesc,
Să stau acasă, dar și haihui ca să mă plimb,
Iubesc să tac, iubesc și să vorbesc,
Iubesc așa…și nu pot să mă schimb!

Iubesc să scriu și să citesc,
Pe internet să fiu navigator,
Și la tv. iubesc ca să privesc,
Iubesc așa…și-am să iubesc de zor!

Iubesc lumină și-ntuneric,
Soare și Lună…Universul tot,
Stelele toate cu aspectul lor feeric,
Iubesc așa…fiindcă mai mult nu pot!

Iubesc…și aș tot spune asta-ntruna,
Însă mi-e teamă c-am să obosesc,
Iubesc și adevărul și minciuna,
Iubesc așa…Iubesc…Iubesc…