Autor: Ion Busuioc
Vulcanul e, cum știm din geografie,
Un munte care-aruncă-n aer lavă,
Produce pagube o mie
Și-omoară oameni cu a sa otravă.
El nu erupe zilnic, lunar sau an de an,
Mai are perioade când stă în așteptare,
Dar când o face, n-o face chiar în van,
Căci lava sa fertilizează-ogoare.
Eu, însă, cunosc un altfel de vulcan,
Care-și revarsă lava-n erupții liniștite,
Precum vulcanul islandez sau hawaiian,
Căci lava lui conține…versuri potrivite.
Mai rar, erupe exploziv…
Și mai aruncă-n oameni cu…rahat,
O face doar de are vreun motiv
Și doar atunci când este atacat.
Are și perioade lungi când tace
Și pe-al său coș nu mai scoate nimic,
Trăiește cu speranța că energia/inspirația i se va reface
Și-o să mai dea năvală c-un râu de lavă cât de mic.
Vulcanul cu pricina vă lasă-acum cu bine
Și-n versuri calde el vă pupă…
Și sper ca-n viitorul care vine,
Să nu se stingă brusc, ba chiar să mai erupă!!!
P.S.: Sărbători fericite tuturor!
Cu drag, de la autor.
În imagine, vulcanul Kelud din Indonezia. Sursa foto: Mediafax
ionbusuioc.wordpress.com 