PENTRU COPII

Scufița Roșie și Lupul Galben
Autor: Ion Busuioc

A fost cândva, demult, cică a fost odată…
Dar nu mai știe nimeni în ce an și-n ce dată,
Într-un sat dintre dealuri, lâng-o pădure lată,
O copiliță mândră și-atât de răsfățată…
Nu-i convenea ceva, se enerva îndată!

Într-una dintre zile, mămica ei, se pare,
A vrut să o trimită să facă o plimbare,
Să-i ducă, în pădure, bunicii ei mâncare.
Fetița făcea mofturi:-Nu merg, dacă nu-i soare…
Ba, merg, dar iau pe cap scufița roz cea mare!

Mama-i făcu pe plac și i-a adus scufița,
I-a pus pe cap, peste scufiță, coronița,
(Că luase premiu-ntâi la școală, în acea zi, fetița!)
I-a pregătit și coșul cu dulciuri, suc și pizza
Și a pornit la drum, către bunica, după ce-a-nchis portița.

Nici n-a intrat ea bine în desiș de pădure,
Că, hop, sărind țanțoș, după trei rugi de mure,
Îi răsări în cale un lup negru tăciune,
Cu gând s-o jefuiască și din coș să îi fure,
Ce-avea ea mai gustos din toate cele bune.

-Bonjour, fetiță dragă ce porți scufiță roză!
N-ai vr-un medicament prin coș?… că m-a luat o viroză!!!
Și sunt bătrân rău, bolnav și de ciroză…
Ai ceva dulce?…că am nevoie de glucoză…
Sunt însetat și-aș bea din sucul ce îl ai la doză!

-Nu pot să te ajut, lup negru, pentru că mă grăbesc!
Trebui s-ajung la Buni, nu pot să mă opresc!
Deci, dă-te la o parte să nu te ocolesc,
Nu-mi mai aține calea, că eu te și lovesc!
Se enervă fetița, zic eu, în mod firesc.

Lupul când a văzut în coș atâta suc și mâncare,
A zis că nu poate să scape o pradă-așa de mare
Și s-a înfipt cu colții-n coșul fetei, trăgând tare.
Atunci, fetița s-a înroșit de nervi din cap până-n picioare
Și, brusc, scufița ei cea roz a devenit Scufiță Roșie…și s-a făcut mai mare!

Dar, pe cap, Scufița Roșie avea, de v-amintiți, o coroniță…din flori gălbioare!
Era chiar fermecată…o să vedeți în continuare!
Ea a luat-o iute, cu multă-ndemânare,
Și-a aruncat-o înspre lup, cu o precizie uimitoare,
Și, când l-a-nimerit, l-a-ngălbenit foarte tare!

Lupul, când a văzut că-i galben peste tot,
Nu i-a venit să creadă…și-a dat cu-o labă peste bot,
A luat-o încet la fugă…și a scos limba de un cot,
În goana sa s-ampiedicat și de un ciot!…
Și-a dispărut în pădure, cu blană galbenă cu tot!

Scufița a rămas Roșie, deși furia să știți că i-a trecut…
A ajuns și la Bunica, așa cum și-a propus de la-nceput…
Lupul Galben de frică a rămas nevăzut,
Iar pentru cei ce tâlcul poveștii nu l-ați priceput,
O să vă spun morala și apoi o să pun punct!

MORALA:
Atunci când ești mai valoros,
Chiar de te-atacă un lup mai fioros,
Tu ai să ieși învingător, firește,
Că unui lup lacom și rău, valoarea nu-i priește!

„Ursu”, cel cu blana neagră
Autor: Ion Busuioc

Sursa foto: Miha Eu (pagina de Facebook)

„Ursu”, cel cu blana neagră,
Prin omăt nu vrea să meargă!
Și ar vrea în casă iar,
Că el nu-i Ursu…polar!